Scrisoarea emoționantă a unor copii care suferă de boli incurabile, către un medic
0Un medic pediatru din Arad, care este și cadru universitar la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, a primit o scrisoare emoționantă de la copiii cu boli incurabile.
În scrisoare se explică faptul cum părinții au luptat să le găsească tratamente și cum încearcă să îi recupereze și să le oferă zile mai senine. Prin scrisoare aceștia cer ajutorul semenilor pentru a se recupera la un centru de specialitate.
Scrisoarea începe: „Noi suntem acei copiii care au primit vești proaste, tare proaste de la pediatrul lor, unii încă din primele luni de viaţă, dar nu ne-am oprit să sperăm că ne va fi mai bine, în viitor. Mamele noastre au vorbit probabil cu zeci de pediatri, sute de medici și, oricâte vești proaste au tot adunat, nu s-au oprit din sperat. Nu mai credem în vindecări spectaculoase, dar credem că fiecare oră pe care medicii, terapeuţii ne-o dedică nouă, celor care avem atâta nevoie de ei, contează ca să ne fie mai bine azi, mâine, poate și poimâine”.
Apoi continuă cu adresarea personală către medicul arădean:
„Dragă doamnă doctor Dumitra, vă cerem ajutorul nu ca să ne vindecați, pentru că noi suferim de boli incurabile și de alte boli asociate lor, multe grave, ci pentru a face ca vocea noastră să fie auzită printre arădeni. Vă scriem dvs. pentru că, atunci când veţi citi lista bolilor cărora încercăm să le facem faţă, suntem siguri că veţi fi convinsă că avem nevoie de cât mai mulţi oameni generoşi, oameni buni, oameni iubitori lângă noi, zi de zi, pe tot parcursul vieţii noastre. Vă solicităm ajutorul pentru că suntem convinşi că vocea dvs. contează în rândul sutelor de familii cărora le-aţi dat speranţă și le-ați readus zâmbetul pe buze, tratându-le copiii. Că vocea dvs. se poate face mult mai uşor auzită decât a noastră, că vocea dvs. e credibilă. Ştim că atunci când vorbiţi despre boli şi tratamente, oamenii tac şi vă ascultă şi fac exact aşa cum le spuneţi să facă, pentru că vă cred”.
Nu cerșesc milă
Copiii specifică faptul că ei nu cerșesc milă, nu caută să se imbogățească pe banii altora, ci caută să trăiască cu un pic mai puţină durere, cu un pic mai multă speranţă în faptul că poate mâine vor călca cu un pas mai sigur, că vor pronunţa un cuvânt în care se vor auzi în sfârşit toate vocalele şi toate consoanele sale, că vor trage mai puternic aer în plămâni, că vor avea orteze mai bune care să îi facă să se simtă mai sigur în lumea asta.
„Doamna doctor Dumitra, suntem cei peste 100 de copii care apelăm aproape zilnic la tratamentele oferite gratuit de Centrul de recuperare pediatrică DALIA din Arad. Fără acest centru, familiile noastre ar fi mereu pe drumuri, cu noi în braţe sau în scaune cu roțile, bătând la uşile altor doctori, altor centre, din alte judeţe şi din alte ţări, până când banii şi energia se vor epuiza şi vor abandona lupta asta cu viaţa, pe care o poartă pentru noi, copiii lor. Fără acest centru care se susține din donațiile arădenilor, părinții noștri își vor pierde în cele din urmă speranța că ne va fi bine. Iar acolo unde se pierde speranța se instalează boala, nefericirea, moartea”, continuă scrisoarea.
Centrul are nevoie de donații
Micuții speficiă faptul că centrul are nevoie de ajutor pentru a îi putea ajuta pe ei, are nevoie să poata susține tratamentele oferite gratuit aici, are nevoie de donații.
„A creat o linie specială pentru donații doar ca să ne poată fi nouă aproape. A făcut posibil ca, printr-un simplu SMS la 8864 cu textul DALIA, oamenii să poata trimite 4 euro pe lună pentru ca noi să nu plătim tratamentele de recuperare. Doamna doctor Dumitra, vorbiți-le despre noi, spuneți-le cât contează pentru niște copii care suferă, cei doar 4 euro pe lună. Ce înseamnă 4 euro pe lună, prețul a două cafele, pentru picioarele, mâinile, inimile, privirile și sufletele noastre. 4 euro pentru ca noi să putem spera că vom umbla vreodată, că vom putea sta la masă pe scaun, în fund, fără să mai avem nevoie de corset, că vom putea ține o cariocă în mână și desena pe mama și tata ținându-ne pe noi, de mână, pășind pe un câmp verde, având în față de deal pe care ne vom cățăra împreună şi soarele deasupra. Spuneţi-le ce înseamnă să vezi un copil bolnav zâmbind”, se mai arată în scirsoare.
Scrisoarea se încheie cu numele copiilor care cer ajutor: Anastasia, Damaris, Carla, Ştefan, Dragoş, Ionel, Anastasia, Bogdan, Andreea, Lucas, Leonidas, Patricia, Ana, Evelin, Cătălin, Andreea, Alexandru Matei, Andreea, Cristiana, Dominic, Darius Luca, Tudor Ştefan, Nicola, David, Alexandru, George, Rafael, Teodor Cosmin, Vlad Kevin, Emese, Rupert, Alice, David, Cosmin, Ioana, Alan, Ianis, Robert, Casian, Laurenţiu, Denis, Bilal, Brian, Nikolas Bogdan Mihai, Vasile, Zarin, Carla, Andrei, Robert Andrei, Miriam, Victor, Daria, Anais, Alesia, Maria, Casian, Miruna, Alan, Ionuţ Adelin, Thalita, Bogdan, Alexandru, Ionuţ, Ioana, Alexandru, Adonia, Dominic, Ştefania, Andrei, Caleb, Andrei, Antonia, Patricia și părinţii.
Se încarcă comentariile...
