Page 1 of 5

1

Pericolul moral al meritocrației tradus de Ligia Henderson

Cultura noastră individualistă inflamează egoul și paralizează spiritul. Eșecul ne învață cine

suntem cu adevărat.

De David Brooks

Domnul Brooks este un columnist pentru secțiunea “Opinion”. Eseul este adaptat după

viitoarea sa carte, “The Second Mountain: The Quest for a Moral Life” („Cel De-al Doilea

Munte: În Căutarea unei Vieți Morale”).

Preluat din New York Times – 06/04/2019

https://www.nytimes.com/2019/04/06/opinion/sunday/moral-revolution-david-brooks.html

Page 2 of 5

2

Mulți dintre oamenii pe care îi admir duc vieți care au forma a doi munți. Au ieșit de pe

băncile școlii, și-au început cariera, au întemeiat o familie și au identificat muntele pe care

credeau că îl aveau de urcat - voi fi antreprenor, medic, polițist. Au făcut lucrurile pe care

societatea ne încurajează să le facem, cum ar fi să devenim vizibili, să avem succes, să

cumpărăm o casă, să întreținem o familie, să căutăm fericirea.

Oamenii de pe primul munte petrec mult timp cu gestionarea reputației. Ei întreabă: Ce cred

oamenii despre mine? Unde mă clasez? Ei încearcă să câștige victoriile de care se bucură

ego-ul.

Acești ani agitați sunt, de asemenea, puternic modelați de cultura noastră individualistă și

meritocratică. Oamenii operează sub această presupunere: mă pot face fericit. Dacă ating

excelența, pierd și mai mult în greutate, aplic această tehnică de auto-autoperfecționare,

împlinirea va urma.

Dar în viața oamenilor despre care vorbesc - cei pe care îi admir cu adevărat – ceva s-a

întâmplat care a întrerupt existența liniară pe care și-o imaginaseră pentru ei. Ceva s-a

întâmplat care a scos la iveală faptul că trăirea vieții conform unor valori individualiste,

meritocratice constituie o problemă.

Unii dintre ei au dobândit succesul și l-au considerat nesatisfăcător. Au crezut că trebuie să

existe mai mult în viață, un scop mai înalt. Alții au eșuat. Și-au pierdut slujba sau au fost

implicați într-un scandal. Deodată cădeau, nu urcau, și întreaga lor identitate era în pericol.

Un alt grup de oameni au fost izbiți din senin de ceva care nu făcea parte din planul inițial.

Au îndurat spaima cancerului sau au suferit pierderea unui copil. Aceste tragedii au făcut ca

victoriile primului munte să pară, ei bine, nu chiar atât de importante.

Viața îi aruncase înapoi în vale, așa cum ne aruncă pe majoritatea dintre noi într-un moment

sau altul. Se aflau în suferință și în derivă.

Unii oameni sunt distruși de acest tip de durere și amărăciune. Se pare că devin mai mici, mai

înspăimântați și nu își mai revin niciodată.

Devin nervoși, indignați și tribali.

Dar alți oameni sunt deschiși de acea experiență distrugătoare. Teologul Paul Tillich a scris

că suferința răstoarnă tiparele normale de viață și îți amintește că nu ești cine credeai că ești.

Subsolul sufletului tău este mult mai adânc decât știai. Unii oameni se uită în adâncurile lor

ascunse și își dau seama că succesul nu va umple acele spații. Doar viața spirituală și iubirea

necondiționată din partea familiei și a prietenilor o vor face. Ei își dau seama cât de norocoși

sunt. Sunt jos în vale [într-adevăr], dar sănătatea lor este OK; nu sunt distruși din punct de

vedere financiar; sunt pe cale să fie târâți într-o aventură din care vor ieși transformați.

Ei își dau seama că, în timp ce sistemul nostru educațional ne pregătește în general pentru

urcarea pe un munte sau altul, viața este de fapt definită de modul în care te folosești de

momentul tău cel mai greu.

Deci, cum se întâmplă reînnoirea morală? Cum treci de la o viață bazată pe „valori greșite” la

o viață bazată pe altele mai bune?