Coranda, muntele mutat în goana după aur și metale prețioase. „Așa ceva nu s-a mai găsit în Europa“ VIDEO
0De două decenii, una dintre cele mai mari cariere miniere din Munții Metaliferi a rămas aproape pustie. În anii '80, un munte a fost sfărâmat pentru a face loc proiectului minier de la Certej (Hunedoara).
La mijlocul anilor ‘70, după cercetări geologice îndelungate, statul român a hotărât deschiderea uneia dintre cele mai mari cariere miniere din România, în comuna Certeju de Sus din Hunedoara, aflată la 20 de kilometri de municipiul Deva.
Cariera minieră Coranda (video) din Munții Metaliferi a însemnat măcinarea și mutarea dealului pe care erau așezate satele Bocșa Mare și Bocșa Mică din Hunedoara și împrejurimile lor, pentru a putea fi exploatate, la suprafață, zăcămintele de minereuri de aur și argint, cu conținut de cupru, zinc, fier, magneziu și sulf.
„Explorările au început prin 1961, dar toate galeriile au ajuns pe sub Coranda. Nu se știa atunci că va fi exploatată de la suprafață sau că se va lucra în subteran. A fost construit un tunel de vreo 850 de metri prin care ajungeau cu rabele, până în fundul pământului, unde era încărcat minereul de bază, care era în nucleul Corănzii. Acolo era producție puternică, nu doar de aur, dar și de alte metale, diferite, de mari proporții, așa ceva nu prea s-a mai găsit în Europa”, își amintește Petru Grec, un fost inginer minier.
În adâncurile Corandei, zăcământul de metale prețioase a fost exploatat intens din epoca habsburgică, însă pe dealurile din vecinătatea perimetrului minier au fost descoperite urme ale unor așezări miniere din vremea romanilor.
Și tot în apropiere, la Sărăcâmb, au fost extrase cantităţi mari de aur, argint, dar şi metale rare ca telurul, kreneritul, muthmannitul, săcărâmbitul (nagyagit), petzitul şi silvanitul.
Uzinele aurifere ale Certejului
În 1979, după ce dealul a fost curățat de pădure, iar casele locanicilor au fost strămutate, în vârful Corandei, a început activitatea de decopertare a solului.
„I se spunea, înainte, Exploatarea Minieră Certej, sau, şi mai înainte, se vorbea despre regiunea minieră Certej-Săcărâmb. Acum i se spune Coranda-Certej. Nu-i vorba de o localitate, ci de un uriaş deal, Coranda, aflat cam în centrul triunghiului Certej-Hondol-Săcărâmb, deal sub care cercetările geologice au depistat un important zăcământ ce deţine ponderea în ansamblul exploatării, un zăcământ cu o compoziţie extrem de diversă, bine precizată din punct de vedere metalogenetic. Lucrările de descopertare au început prin 1979, dar cercetările au început mult mai devreme. Începând de anul trecut, am intrat pe producţie, dar suntem încă departe de minereurile primare. Descopertările, efectuate în zona straturilor de oxidaţii, se desfăşoară în paralel cu amenajările de subteran”, informa în 1985, Aurel Lăpuşcă, directorul general al Centralei miniere din Deva, în revista Flacăra.
În anii 1983 - 1984, la poalele dealului, în Certeju de Sus, la circa patru kilometri de locul de exploatare, a fost ridicată uzina de preparare a minereului legată de carieră printr-o rețea de funiculare de circa patru kilometri.
„Construirea şi montarea funicularului a fost o premieră pe ţară. Spre deosebire de altele, acest mijloc complex şi modern de transport devine, în anumite perioade de funcţionare, şi producător de energie electrică. Aşa a fost conceput şi proiectat de specialiştii noştri“, informa ziarul România Liberă, în 1988.
În anii ’80, cariera minieră Coranda s-a extins pe mai mult de 60 de hectare, cu trepte de 10 - 15 metri. Aici lucrau excavatoarele cu cupe de peste patru metri cubi şi foreze uriașe, își amintesc localnicii, iar basculantele de 40 de tone erau folosite pentru transportul minereului la buncărele funicularului şi a sterilului la halde.
„În fiecare zi o uriaşă explozie, provocată de aproximativ 7.000 kilograme de trotil, aruncă în aer o parte din deal, apoi vin camioanele şi cară, spre staţiile de concasare, tot acest material, care este sfărâmat, apoi urcat în funiculare şi transportat la staţia de preparare. La rândul lor, excavatoarele muşcă din pământuri, îl încarcă în camioane, iar buldozeriştii amenajează drumuri peste drumuri”, informa revista Flacăra în 1985.
În vale, comuna Certeju de Sus din Hunedoara s-a transformat într-un mic orășel muncitoresc, cu peste 300 de locuințe în blocuri, garsoniere și cămine muncitorești, cu un liceu și două școli generale și chiar și cu un muzeu al mineritului.
Mine de aur din Munții Metaliferi, în declin din anii '90
Cariera minieră Coranda și minele din vecinătatea ei au intrat în declin după 1990, iar până la mijlocul anilor 2000 și-au încetat activitatea, la fel ca toate minele metalice din Hunedoara.
„Pe la mijlocul anilor ’90, oamenii au început să plece, iar prin 1997, odată cu primele ordonanțe, au mai rămas foarte puțini angajați. Erau puși la pază, păzeau ce se putea fura, pentru că aici au fost cantități enorme de utilaje, de cabluri, scule, instalații. Apoi a venit o echipă de închidere a minelor, activitatea s-a oprit treptat și au fost astupate intrările în galerii. În subteran au mai rămas locomotive, mașini de încărcare, însă tunelurile au fost inundate”, spune Petru Grec.
Costurile mari de producţie, tehnologiile învechite şi mai puţin performante, lipsa potenţialului economic la vremea respectivă şi epuizarea zăcămintelor s-au numărat printre motivele care au dus la închiderea unităţilor miniere şi la disponibilizarea a mii de salariaţi.
Natura a pus stăpânire pe teritoriul Corandei, oferind o priveliște neobișnuită. Treptele sale de piatră, care coboară spre fundul craterului, se înfățișează în nuanțe roșiatice, cenușii, galbene și albastre, amestecate cu verdele crud al pădurii tinere și arbuștilor răsăriți după abandonarea lucrărilor.
Câteva vechi instalații și construcții miniere dezafectate se găsesc din loc în loc pe întinderea Corandei, iar în apropierea ei, pădurea câștigă teren în jurul haldelor de steril.
Cariera minieră Coranda a păstrat resurse valoroase
În ultimii ani, un sector al vechii descoperte (numit cariera Ciongani) a fost exploatat pentru rocile andezitice folosite în construcții – în special la terasamentul noii magistrale de cale ferată Simeria-Arad.
În anii 2000, după oprirea activității extractive, cercetările geologice au continuat în perimetrul minier Certej, cu o suprafață totală de aproape 500 de hectare, care include și vechea carieră minieră Coranda.
Societatea Deva Gold (un joint-venture între Eldorado Gold şi compania de stat Minvest Deva, a obținut licenţa de exploatare a minereurilor auro-argintifere.
Din noul zăcământ conturat, planurile companiei vizau extragerea, în 16 ani de exploatare, a circa 63,5 tone de aur şi alte 375 de tone de argint, valoarea zăcământului de la Certej fiind estimată la aproape două miliarde de euro.
Proiectul a fost contestat de mai multe organizaţii de mediu, care au acuzat folosirea cianurilor în procesul de prelucrare a minereurilor şi că investiţia va duce la defrişarea a peste 160 de hectare de pădure.
În 2021, magistraţii au anulat atât Planul Urbanistic Zonal emis în 2010 de Consiliul Local al comunei Certeju de Sus, cât şi Avizul de mediu emis în 2010 de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timiş (ARPM Timiş), ca urmare a unei proceduri care a durat aproximativ trei ani. Demersurile pentru exploatarea zăcământului au continuat.
„Deva Gold menține intenția de realizare a proiectului de Exploatare a minereurilor auro – argentifere pe teritoriul comunei Certeju de Sus, județul Hunedoara, care prevede continuarea şi dezvoltarea activităţii miniere din comuna Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, ceea ce implică exploatarea şi dezvoltarea carierei existente, extracţia metalelor preţioase de aur şi argint din minereu, depozitarea controlată a rocilor sterile şi a deşeurilor provenite din procesare precum şi alte obiective privind dezvoltarea economică a zonei (căi de acces, reţele utilitare,protecţia mediului ş.a.). Se consideră oportună realizarea lucrării, prin existenţa în zonă a unui important potenţial de rezerve de minereuri auro - argintifere, posibile de extras şi prelucrat, în vederea punerii acestora în circuitul economic”, se arată într-un memoriu de prezentare publicat, în 2023, de Agenția de Protecție a Mediului Hunedoara.
De două decenii, după oprirea activităților miniere, liniștea a cuprins treptat vechea carieră minieră și așezările din împrejurimile sale, aflate în comuna Certeju de Sus din Hunedoara, cu nouă sate și vreo 3.000 de locuitori.
Numărul localnicilor a scăzut, cele câteva blocuri din Certeju de Sus sunt tot mai degradate, puține clădiri publice au avut șansa de a fi reabilitate, iar construcțiile miniere au fost dezafectate ori au intrat în conservare.
Aurul, argintul, cuprul și alte metale prețioase și rare au fost exploatate în zona Certej aproape fără întrerupere de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost deschisă prima topitorie de aur la Certej, până la mijlocul anilor 2000, când toate minele metalice ale Certejului au fost închise.
Un loc aparte în istoria așezării l-a ocupat satul Săcărâmb, înființat în jurul uneia dintre cele mai bogate mine de aur din Europa secolului al XIX-lea (video).
Satele din comuna Certeju de Sus din Hunedoara au o istorie minieră prețioasă, umbrită însă de catastrofa petrecută în urmă cu peste cinci decenii.
În 30 octombrie 1971, aproape 100 de oameni au murit la Certej, după ce barajul iazului de decantare al exploatării miniere Certej s-a rupt, iar sute de mii de tone de mâl și steril s-au prăbușit peste casele și blocurile muncitorești din comună.
Se încarcă comentariile...
