Secmerean

Prin 2005, pe când puricele se potcovea cu 100 de ocale şi tot sărea de-al naibii până acolo unde nu se avântă decât vulturii, publicam în revista eWeek o analiză despre utilitatea aplicaţiilor software în medicina veterinară. Cititorule, tu ce scriai în august 2005?

Pe o margine de drum, undeva în comuna Dragalina din judeţul Călăraşi, o văcuţă c-o etichetă galbenă în urechea dreaptă ne priveşte inexpresiv în timp ce rumegă tacticoasă câteva fire de iarbă. Colegul meu, Marian Teodorescu, o fotografiază de zor: avem cu toţii ceva în comun – figurăm în câte o bază de date. Noi, la Evidenţa Populaţiei, ea, văcuţa, în baza de date a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, creată şi întreţinută de IQ Management. Cineva a numărat deja cam câte animale trăiesc prin gospodăriile rurale.

Acest articol reprezintă o premieră în presă românească şi urmăreşte să demonstreze că tehnologia informaţiei are aplicaţie, la propriu, şi la coada vacii.

Alin Chiran este medic veterinar. El şi soţia sa au concesionat serviciile sanitar veterinare pentru două comune din judeţul Călăraşi, Modelu şi Dragalina şi prestează servicii de medic veterinar pentru animalele din mediul rural, pe bază de contract cu statul. Activitatea lor este supervizată de colegii lor medici angajaţi ai statului, care au statut de inspectori. Practic, întregul suport sanitar veterinar în mediul rural este asigurat de medicii concesionari de circumscripţii. La fiecare patru-cinci circumscripţii avem un medic veterinar zonal care supervizează totul. Aceşti medici zonali sunt, la rândul lor, monitorizaţi de Direcţia Judeţeană. În plus, şi IQM ne monitorizează, dar mai mult pe partea de acurateţe a introducerii datelor. Oricum, în judeţul Călăraşi, crotalierea la ovine şi bovine s-a făcut în proporţie de 90%. În Dragalina numai sunt aproximativ 2.800 de gospodării. „Este numai una dintre circumscripţiile de care sunt responsabil. Eu şi soţia mea, concesionari aici, avem şi Modelu, cu încă trei angajaţi. Noi cinci răspundem de vreo 5.000 de gospodării, cu un total de aproape 2.000 de bovine, 5.000 de ovine, sute de porci şi capre” – explică tânărul medic.

Pe la începutul primăverii, Chiran şi angajaţii săi au demarat operaţiunea de „crotaliere”. Termenul (nu numai în IT există cuvinte bizare) de la crotaliu – eticheta aceea galbenă. Scopul acestei acţiuni a fost şi este posibilitatea de a identifica provenienţa oricărei bucăţi de carne vândută la magazin: de unde provine, unde a fost sacrificat animalul, cine a procesat etc., precum şi de a depista, urmări şi limita bolile la animale. De asemenea, crotalierea reprezintă şi un puternic inhibator pentru furturi – nici un animal nu va mai fi acceptat, de pe la sfârşitul anului, la abatoare fără a i se face dovada provenienţei. Astfel că va fi inutil să se mai fure – ca acum – porcul omului din bătătură pentru revânzare. Operaţiunea vizează înregistrarea la nivel naţional a vacilor, oilor, caprelor şi a porcilor, caii făcând parte din alt program (cel cu implantarea mocrocipurilor). Care este totuşi legătura dintre crotalierea de la sate şi tehnologia informaţiei?

Operaţiunea

Odată crotaliat, animalul primeşte o identitate clară, cu un cod numeric personal ca la om, unic în Europa, pentru că România are alocat un cod al ei. Odată marcat animalul, se completează un formular în trei exemplare, din care unul rămâne la proprietar, unul merge la Direcţia veterinară locală şi unul rămâne la medicul veterinar local. Acesta introduce apoi datele proprietarului şi pe cele ale animalelor din gospodăria acestuia în aplicaţia din calculator, vărsând apoi datele proaspete în baza de date centrală prin intermediul unei conexiuni Internet wireless. Astfel, toate animalele mari vor figura într-o bază de date naţională şi orice funcţionar de la orice Direcţie Sanitar-Veterinară poate accesa baza de date pentru a vedea aceste informaţii. Deocamdată însă concesionarii nu pot face sondaje similare decât prin intermediul lor.

Lucrurile au debutat cumva plat, ca să ilustrăm întocmai realitatea oricărui demers de la centru, la români. „La un moment dat, am primit dispoziţii de la Direcţia Judeţeană să demarăm operaţiunea de crotaliere, s-au fixat tarifele, dar fără a ni se cere părerea, am semnat contractele şi operaţiunea a pornit. Calculatorul a venit prin Direcţie, l-am ridicat pe proces verbal, la fel şi telefoanele Zapp. Vreau să menţionez că nu am avut nici un fel de problemă nici cu calculatorul şi nici cu comunicaţia Zapp – am auzit că au avut probleme cei care au avut conectare prin Romtelecom, până când s-a reglat colaborarea cu RDS” – povesteşte Alin Chiran. Calculator? Internet wireless de la Zapp? Sistemul de operare? Linux, însă cine s-a mai priceput, în afară de grijit animale, şi la IT, a mai pus un hard în plus şi pe acesta a instalat un Windows. În fond, românul este dependent de bricolaj.

Detaliile

„Deocamdată nu am operat decât intrări în baza de date, nu şi ieşiri. Între timp, animalele s-au mai vândut, au mai fost duse la abator, dar nu am avut formularul de hârtie la dispoziţie, chiar dacă acesta există în format electronic. Din septembrie, trebuie să intrăm în normal şi cu ieşirile – trecerea de pe certificatele sanitar-veterinare pe aceste formulare” – explică medicul din Dragalina. „Să spunem că Nea Cutare a plecat la târg la Călăraşi. Acolo lucrează un medic veterinar de stat, care a notat intrarea animalului – la vânzare. Ceea ce noi trebuie să facem este să armonizăm intrarea de la el cu ieşirea de la mine. Oricum, reţeaua funcţionează.” Acum, că au animalele marcate, oamenii nu-şi mai permit să le vândă sau să le plimbe după cum vor ei. Înainte, se practica rulajul de tip „ia tu capra mea, da-mi capra ta”, acum însă nu se mai poate face aşa ceva decât cu acte, cu certificat. Oricum, acţiunea de crotaliere, mai ales a ovinelor, a fost şi este pitorească – cum în câmpie stânele sunt risipite printre bălţi, pe aiurea, la unele nu ajungi decât cu bacul, dacă nu-i viitură sau secată gârla.

Sursa

Undeva lângă de Bucureşti, într-o clădire discretă, câţiva oameni de ştiinţă stau în faţa monitoarelor de calculator şi clipocesc necontenit la tastatură. „Uite, a intrat Cutare din X, cu şapte vaci şi 20 de porci, a muncit ceva omul ăsta!” În fiecare zi, ei monitorizează şi întreţin o activitate similară celei unui furnicar şi care s-a concretizat, până la închiderea ediţiei, cu înregistrarea a peste 13 milioane de vaci, oi, porci şi capre în întreaga României. „Este mai mult decât o numărare, practic se realizează identificarea în mod unic a tuturor animalelor din România li se alocă un identificator similar cu cel al CNP-ului pentru oameni sau a codului unic de identificare pentru persoane juridice şi pe această bază se poate constriu o adevărată reformă în sistemul creşterii animalelor, pentru că acestui identificator al animalului i se adaugă toate elementele care sunt necesare pentru monitorizarea stării de sănatate şi impactul lor aspra oamenilor prin cunoaşterea stării de sănătate şi se urmăresc produsele de origine animală de la fermă la furculiţă” – explică Ovidiu Vladu, preşedintele IQ Management. La nivel european, operaţiunea de crotaliere a devenit o prioritate strategică după apariţiea encefalopatiei spongiforme la bovine.

La noi, odată cu semnarea documentului de poziţie şi încheierea negocierilor pe capitolul Agricultură, s-a determinat cadrul legal. Primele încercări s-au făcut în 1999, dar practic s-au finalizat în perioada 2002-2004, urmând ca în cursul acestui an să se treacă la implementarea propriu-zisă pentru toate speciile prevăzute în program.

Scriptic, ste vorba de trei proiecte: unul finaţat şi asistat de Phare, cel pentru identificarea bovinelor, respectiv un proiect guvernamental pentru animalele mici, caii având un regim şi un proiect separat. Prin aceste trei proiecte cu reglementări separate s-a realizat un sistem unic integrat pentru identificarea animalelor din toate speciile. S-a realizat la nivel de strategie şi pentru că noi am fost câştigători ai licitaţiei atât la proiectul Phare cât şi la cel la nivel guvernamental românesc, prin procedurile comune agreate atât de experţi de la Uniune, cât şi cu experţi de la Autoritatea Naţională  Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-au unificat primele două proiecte. Operaţiunea de crotaliere este la final, un final care are două etape: finalizarea aplicării etichetelor, a buletinelor de identitate, operaţiune care practic s-a încheiat în proporţie de 95%. A doua componentă este introducerea datelor în baza naţională de date, acţiune care e îndeplinită cam în proporţie de 60% la finele lunii august, pentru că s-a dat prioritate identificării. În total, sunt distribuite în ţară 2.300 de calculatoare dintre care 2140 sunt conectate. Ritmul mediu zilnic de creştere a bazei de date este de 100-120 de mii de animale care sunt nou înregistrate

Conceptul

IQ Management a câştigat licitaţia în fruntea unui consorţiu în care este membră şi Keisley International, al doilea producător mondial de echipamente de identificare, atât din cele pe polietilenă cât şi din cele electronice. Din consorţiu  mai fac parte, în calitate de subcontractanţi, NDL Computerland care asigură dotarea şi mentenanţa hardware, în calitatea lor de reprezentanţă ai companiilor IBM, HP şi Fujitsu Siemens, respectiv Zapp şi RDS care asigură comunicaţiile. De asemenea, printre membri se numără companii de unde au fost achiziţionate achiziţionat produse software. Totul se bazează pe Linux.

Întreg proiectul a fost destul de afectat de o serie de probleme în ceea ce priveşte partea de derulare normală a unor raporturi contractuale cu beneficiarul sistemului. Ovidiu Vladu explică: „Ca să înţelegeţi care sunt cei implicaţi direct o să vă descriu cele trei paliere pe care acţionează Autoritatea. Palierul de bază este constituit din circa 2.400 de medici veterinari care au în grija circumscripţii sanitar veterinare. Aceştia asigură asistenţa sanitar veterinară pentru animalele de pe raza circumscripţiei. La nivel judeţean este constituit al doilea palier, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care are în grijă un judeţ prin intermediul unei verigi intermediare numite circumscripţii sanitar veterinare zonale. Direcţiile judeţene sunt organe care îşi exercită prerogativele prin circa 100 de persoane. Palierul superior este reprezentat de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, aflată sub directa coordonare a ministrului Agriculturii, dar independentă din punct de vedere financiar. Noi a trebuit  să dotăm cu câte staţie de lucru toate cele 3 paliere. Asta înseamnă circa 3500 de computere care să poată avea şi o conectare la Baza Naţională de Date online sau offline.”

Principiul de funcţionare este destul de simplu: să spunem că o gospodărie are porci înregistraţi. Vinde un porc la abator. Acesta este scăzut din baza de date o dată  cu emiterea documentului de mişcare, pentru că acum animalele nu mai au voie să se mişte dintr-o gospodărie în alta decât cu un certificat de sănătate, formular de mişcare. E o prevedere care este respectată. Astfel se poate şti că un animal a plecat din gospodăria A fie spre o altă gospodărie fie spre punctul de sacrificare. Certificatul este emis de medicul veterinar. Carcasa din abator este încadrată într-un parametru de calitate şi se generează un cod de bare cu informaţiile menţionate: animalul, gospodăria, locul în care a fost tăiat. Această informaţie se transmite pe fiecare dintre bucăţile de carne care pleacă mai departe în procesare. Pentru animalele identificare toate aceste informaţii sunt deja in magazine. După 30 iunie 2006 fiecare bucată de carne va putea fi identificată. Totul este şi va fi posibil datorită utilizării intense a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Şi apropo de utilizarea IT, întreaga infrastructură informatică este bazată pe Linux, ideea fiind de a utiliza sisteme de operare care să permită asigurarea de asistenţa de la distanţă a tuturor staţiilor de lucru. „Am preferat pentru facilităţile de siguranţă platformele Linux pe fiecare staţie, iar în ceea ce priveşte sistemele centrale pe care le utilizăm, avem o platformă de administrare IBM şi platforme Java pentru aplicaţiile dezvoltate pentru medicii veterinari” – explică unul dintre administratorii sistemului. Calculatoarele au fost comandate fără sistem de operare, care a fost instalat ulterior, cu elementele de siguranţă şi preîncărcat cu datele pe care culese în perioada de pregătire a proiectului. Au fost săptămâni la rând în care participanţii la  proiect au muncit non stop, descărcând camioane cu calculatoare, instalându-le sisteme de operare, testând aceste sisteme, instalându-le facilităţile de comunicare anume setate pentru fiecare viitor utilizator şi apoi reîncărcând totul în camioane. Dar testul cu adevărat dur a fost acela al introducerii TUTUROR localităţilor ţării în baza de date. Preşedintele IQ Management explică de ce:

În România sunt peste 16.000 de localităţi, destul de riguros definite – dar numai textual, nu şi grafic. Ca atare, IQ Mnagement a făcut inclusiv hărţi: „Am cumpărat de la Agenţia de Cadastru hărţi pentru fiecare judeţ şi am pus etichete pe fiecare localitate ca să putem deosebi de exemplu comuna Ştefan cel Mare din nordul judeţului de comuna Ştefan cel Mare din sudul judeţului şi aceasta pentru a identifica cu exactitate fiecare gospodărie. Şi au mai fost şi altele” – povesteşte Ovidiu Vladu.

Dincolo de meritele pentru crearea sistemului informatic, proiectul dus la capăt de IQ Management are meritul de a adus dovada indiscutabilă a faptului că, pentru a asigura comunicaţii decente în mediul rural, nu este nevoie de cine ştie ce proiect de anvergură naţională de cablare în neştire a ogoarelor. Au existat oficiali care au insistat, drept-îi că nu foarte ferm, pe acest proiect, după care schimbarea de regim politic a pus pe fundul sertarului disiparea telecomunicaţiilor la sate.